Personalitate multimilenara, Camil Petrescu si-a indreptat interesul catre cele mai variate directii ale culturii: poezia, proza, dramaturgia, filozofia. Inca din perioada studentiei avea clar precizat planul operei sale: "Voi scrie pana la 25 de ani versuri, caci aceasta e varsta iluziilor si a versurilor, voi scrie intre 25 si 35 de ani teatru, fiindca acesta cere o anumita experienta si o oarecare vibratie nervoasa si intre 35 si 40 de ani voi scrie roman, pentru ca acesta cere o mai bogata experienta si o anumita maturitate expresiva."Conceptia sa cu privire la literatura este cuprinsa in numeroase articole, studii, dar in primul rand in conferinta "Noua structura si opera lui Mar ...view middle of the document...
Timpul prezent si subiectiv este cel predilect, fapt ce duce spre o arhitectura arborescenta a diferitelor tipuri de prezent ( al povestii de iubire, al discutiei de la popota).Structurat in doua parti, ce poarta titluri semnificative ("Ultima noapte de dragoste" si "Intaia noapte de razboi"), romanul ofera imaginea unui univers de viata complex , surprins in doua ipostaze existentiale fundamentale: iubirea si razboiul. Repetarea metaforei "noapte" sugereaza incertitudinea, gelozia pe care le sim0te protagonistul, anticipa moartea mai ales prezenta in ultima carte.Daca prima parte a romanului pare a fi fictiva, cea de-a doua se alcatuieste dintr-o experienta de viata traita direct si consemnata in jurnalul de campanie al autorului. De aceea Camil Petrescu polemizeaza, in eseul "Mare emotie in lumea prozatiorilor de razboi", cu literatura de razboi de pana atunci, afirmaand ca este neveridica perspectiva din care H.P.Bengescu sau G.galaction prezinta lupta. Romancierul sustine ca in razboi nu exista rauri de sange, confruntari cu baionete sau acte eroice, ci doar groaza, lasitate: "Cele mai infioratoare drame sunt si in razboi dramele de constiinta ale indivizilor aflati fata in fata cu moartea". Astfel, cartea "Intaia noapte de razboi" demitizeaza viziunea clasica asupra luptelor, ce sunt acum prezentate ca fiind infiorator de tragice si inumane, in special in capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui D-zeu".O tehnica moderna utilizata cu succes de Camil Petrescu este cea a nucleului epic anticipativ, un exemplu sugestiv fiind scena din al 2-lea capitol al primei carti, in cadrul caruia naratorul precizeaza "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Acesta are rolul de a anticipa faptele ce vor avea loc pe parcursul romanului, trezind interesul lectorului.Discutia de la popota din primul capitol declanseaza furia eroului, sublocotenentul Stefan Gheroghidiu, care isi prezinta in intreaga noutatea ei teoria asupra dragostei, idee ce subliniaza caracterul modern al operei. Astfel, din perspectiva protagonistului, declansarea iubirii este un proces de autosugestie: "O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie (...) Iubesti la inceput din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial sa o jignesti, sa inseli atata incredere". El prezinta in continuare etapele analizate cu atentie: "Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica", "Orice iubire este un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma". Gheorghidiu considera ca "acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt", el crede in iubirea pasionala, obsesiva, de aceea experienta razboiului, traita in toata intensitatea sa, este singura care o elimina pe Ela din sufletul sau.Intelectual de elita, personajul central, Stefan Gheorghidiu, se incadreaza in tipolo...
